Tap dance-ul
este un stil de dans in care balerinul (practicantul) “bate o linie
ritmica pe podea cu ajutorul unor pantofi speciali”. Totodata este
un stil de muzica, deoarece pantofii pot fi considerati instrument
de percutie. Acestia sunt prevazuti cu blacheuri (bucati semiovale
de aluminiu, lemn sau fier, ce sunt aplicate pe tocul si
pe varful incaltamintei) care au darul de a amplifica sunetul in momentul
contactului cu suprafata de dans.
Dar degeaba ai pantofi daca nu sti ce sa faci
cu ei. Practic “instrumentul” propriu-zis este corpul si in special picioarele.
Pantofii servesc doar ca amlificatoare (microfoane). Ei nu vor face
altceva decat sa scoata in evidenta greselile incepatorului şi totodata vor
face foarte mult zgomot.. Tocmai de aceea pentru initiere in tap
dance nu este nevoie decat de bucuria de a dansa si de a incerca
ceva inedit. Dupa ce cursantul isi insuseste tehnica de baza poate incerca
diferite combinatii de pasi incaltand o pereche de pantofi cu
talpa tare, iar pe parcurs isi poate achizitiona o pereche de
pantofi speciali pentru tap dance .
Care sunt beneficiile aduse de tap
dance?
Tap dance-ul sau step-ul este un stil de dans foarte interesant si antrenant, care poate fi practicat de oricine, indiferent de experienta
de dans anterioară. Stepul este benefic din mai multe puncte de vedere. In
primul rand ajuta la imbunatatirea condiţiei cardiovasculare. De asemenea ajuta la cresterea in forta, flexibilitate şi
coordonare. De forta vor beneficia in primul rand picioarele şi labele picioarelor iar şoldurile, genunchii si
gleznele vor deveni mult mai flexibile. Stepul imbunataţeşte
şi abilitatile cognitive, de altfel ca şi
dansator de step trebuie
sa te dezvolţi atât fizic, cat şi mental, memoria mişcarilor fiind foarte importanta in
ceea ce priveşte reproducerea unei combinatii de paşi sau a unei coregrafii
complete. Tap dance-ul ajuta totodată la dezvoltarea simtului ritmic. Instructorul il ajuta
pe cursant să-şi centreze atenţia asupra masurii şi
tempoului unei melodii pe care va avea
de introdus o serie de paşi. Un deosebit accent se
pune şi pe
dezvoltarea culturii musicale, putîndu-se bate step
atât pe jazz cât şi pe hip-hop, rock, dubstep, drum'n'bass, funk sau pur şi
simplu acapella. Unul din cele mai importante beneficii este că poţi
practica acest
stil de dans fara partener, acesta fiind un amanunt important in ceea ce
priveşte studiul individual. Asta nu inseamna ca
nu se poate dansa si in duet sau in grup. Din acest punct de
vedere tap dance-ul dezvolta foarte bine sincronizarea si lucrul in echipa. Nu
in ultimul rând tap dance-ul este o forma artistică de manifestare ceea ce îl
ajuta pe cursant să–şi exprime sentimentele intr-o forma inedită şi sa îşi petreacă
timpul liber intr-un mod creativ.
Scurta
istorie:
Stepul s-a nascut din combinarea elementelor de
dans si percutie africane (de tip “Juba Dance“) cu cele
europene (precum Clog Dancig-ul Englezesc si Step dancing-ul Irlandez – astazi
foarte cunoscut datorita spectacolelor lui Michael Flatley precum “ River
Dance” sau “Lord of the Dance”). Acestea s-au intalnit la jumatatea
drumului, adica pe continentul nord American. Stepul isi afla originea in
suburbiile americane dezvoltandu-se prin aprige “batalii“ duse la colt de
strada intre emigrantii irlandezi si sclavii africani. Intre 1700 si prima
jumatate a anilor 1800, sclavii africani de pe plantatiile de bumbac dezvolta
un tip de dans ce isi trage seva dintr-o manifestare africana cu caracter
ritual numita “Juba”. Acest dans religios era acompaniat de ritmuri de tobe si
batai din palme. Cand au fost adusi in America stapanii de sclavi
le-au interzs acestora sa isi practice propria religie.
Astfel negrii, au fost nevoiti sa se adapteze conditiilor vitrege, inlocuind
ritmurile facute de tobe cu batai de picioare in podea completate de batai de
palme, departe de auzul stapanilor.
Ca un scurt amanunt tehnic trebuie mentionat faptul
ca primii balerini, in 1920, foloseau incaltari ce aveau tocul si varful sau
pingeaua din lemn. Introducerea blacheurilor metalice fiind ulterioara, iar
astazi cele de aluminiu devenind standard.
Perioada de maxima inflorire a acestui dans a
fost intre anii 1900 si 1955, cand stepul era considerat
drept dansul principal in spectacolele de pe Broadway. Chiar si
multe dintre orchestrele celebre din acele timpuri includeau printre bucatile
musicale momente in care publicul se delecta privind un dansator de
step. Pe atunci stepul era cunoscut si sub numele de
Jazz-dance, deoarece aceasta era genul principal de muzica pe care improviza un
practicant al acestui stil. Multa vreme aceste doua arte au evoluat in paralel
pana cand tap dace-ul a trecut intr-un con de umbra.
Tinand cont de adaugirile progressive, de
modificarile si curatarea anumitor miscari, de aparitia unor pasi noi, putem
spune ca am ajuns la ceea ce a fost definit ca fiind "american tap
dance". Dansatorii au inceput sa aibe o atitudine din ce in ce mai
relaxata, eleganta, apar miscari ale trunchiului si ale bratelor, care
ce-i drept, la inceput erau destul de neglijente si inestetice.
In anii 30, 40 si 50 cei mai buni artisti de pe
Broadway isi fac aparitia pe marile si micile ecrane, consacrand astfel filmul
musical. In acest mod au ajuns sa fie cunoscuti si la noi artisti precum: Fred Astaire, Ginger Rogers, Gene Kelly, Bill "Bojangles" Robinson si Shirley Temple.
Dansatori de geniu ca Bill Robinson si John
Bubbles (care pot fi considerati stramosii stepului ) au pus bazele teoretice,
au definit regulile miscarilor, care mai tarziu au fost popularizate de
Hollywood prin filmele lui Fred Astaire, Eleanor Powell si multi multi
altii. Dupa anii 50 stepul a pierdut din popularitate datorita
schimbarilor si evolutiei firesti a stilurilor de dans, de mai fiind
practicat decat de amatorii genului. Acest dans cu totul si cu totul
special revine in lumina reflectoarelor dupa 10 ani, adica in 1960,
cand, dupa ce a fost reintrodus in spectacolele teatrale, in muzicaluri,
concerte si pelicule, incepe in sfarsit sa fie considerat mai mult o
forma de arta decat una de divertisment.
Remarcabilul success optinut de “Happy Feet”, celebrul
desen animat, a readus in atentia contemporanilor tap dace-ul. In
alta ordine de idei, ziua de 25 mai a fost declarata in America de catre
presedinele George Bush (pe 7 Noiembrie 1989) Ziua Nationala a Tap Dance-ului.
( 25 mai reprezinta ziua de nastere a lui Bill "Bojangles" Robinson).
Cursul se desfasoara saptamanal sau de doua ori pe
saptamana in functie de tipul de abonament ales, iar durata sedintei este de 60
minute.
TARIF
50 RON abonament lunar cu o
singura sedinta pe saptamana,
100 Ron cu doua sedinte pe
sapamana
120 Ron CU doua sedinte pe
saptamana ( la acest tip de abonament dupa 6 luni de curs primiti o pereche de
pantofi pentru tap dance )
